Toamna din povestea mea

Zgomotul pașilor este cântecul ce îmi deschide ochii obosiți în timp ce privesc dansul frunzelor care se rostogolesc pe pământ, pierzându-și culorile vii. Oamenii grăbiți care își fac timp să admire covorul migdalat ce acoperă parcul și frunza cafenie care se încăpățânează să nu coboare de pe ramuri, crezând că nu și-a îndeplinit în totalitate misiunea sunt doar câteva elemente de început din povestea mea. Toamna aceasta se scriu povești de dragoste inedite, care se regăsesc pe aleile tăcute ale parcurilor, se compun melodii pentru suflete frumoase și oamenii se înrudesc cu natura. Toamna aceasta, deși m-a găsit pustie, golită de sentimente și cu gustul amar care îmi usca în fiecare zi gâtul, și-a dezgropat pomii de splendoarea lor pentru a-mi dărui mie haina bucuriei. Mi-a țesut-o cu răbdare, timp de ani de zile, pentru ca astăzi să mi-o pună pe umerii obosiți de atâta așteptare. Toamna aceasta m-a găsit rătăcind pe străzile Clujului în căutarea celor mai frumoase locuri din natură, scotocind prin buzunare în speranța că acei ultimi bănuți vor fi suficienți pentru un ceai fierbinte, cu aromă de toamnă.
Clujul este îmbrăcat în veșminte tomnatice și pare să radieze de fericire. Oamenii zâmbesc și își împletesc coronițe din frunze, își dezvăluie poveștile la tulpinile pomilor dezbrăcați, iar soarele încă mai aruncă raze spre pământ. Doamna aceea certăreață, care a ocupat primul loc în piață, încă mai caută metode de a-și convinge eventualii clienți că merele ei sunt mai zemoase decât cele de pe taraba vecină.
Feleacul își dezbracă și el pomii în văzul turiștilor dornici de cunoaștere, Parcul Central zumzăie în ultimul dans al frunzelor, cafenelele își întâmpină cu decor de toamnă clienții înfrigurați, iar școlile sunt călduroase și primitoare de compuneri pe tema toamnei.
Asta e toamna din povestea mea. O toamnă care îmi va scrie drept povestea, fără ștersături, fără intervenții din exterior. Fără soare, dar plină de lumină. O toamnă pentru clujeni. Pentru noi, oamenii frumoși.