Când crezi că ești mai bun decât ceilalți, acordă-ți ceva timp s-o și crezi. În scurta noastră călătorie pe pământ, cu toții ne-am ales o singură meserie și anume cea de judecător. Nu mai trebuie să studiem ani întregi în facultăți riguroase sau să petrecem nopți albe cu niște amărâte de foi în mână, cu o cafea amară și cu ochii pe jumătate închiși, oricum noi avem foarte bine dezvoltat spiritul critic. Uităm că suntem simpli călători, ca și cei înspre care ne îndreptăm cu superioritate indexul. Îi criticăm pe alții pentru lucrurile pe care aceștia le-au realizat neținând cont de faptul că noi nu am făcut nici un sfert din cât au făcut ei. Îl criticăm pe cel ce cântă, fără să știm ce-i aceea notă muzicală sau cum arată un portativ. Dar îl criticăm, pentru că nu ne place melodia, e prea sobră, prea...îți spun eu cum e: prea reușită pentru urechile tale. Îl criticăm pe cel care gatește, nu ne place gustul, ceva lipsește, sosul e prea picant, salata are prea multă sare... Tot eu o să îți spun din ce cauză: e prea bună pentru papilele tale gustative. Ne-am obișnuit așa, e placut să critici,așa-i că te face mai interesant? Oamenilor le observăm numai defectele, le analizăm greșelile, iar statutul de critic ne încântă. Îi arătăm pe oameni cu degetul fără a le ști poveștile, ne grăbim să punem etichete și prețurile nu sunt niciodată ridicate. Doar suntem în perioada crizei, aprecierile trebuie să fie pe măsură. Însă fii atent, dragă Mr. Perfect, în momentul în care îți îndrepți degetul către cineva pe care îl consideri neimportant, s-ar putea ca, din inerție, propriul deget să se întoarcă spre tine.
Lasă-mă să văd lucrurile bune pe care le-ai făcut tu, pentru ca apoi să îmi conștientizez greșelile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu