Și-o viață să înveți s-o explorezi,
Pe portative muzica s-atingi,
Cântând a ta iubire, să visezi.
Nu scriu versuri, iar dacă totuși îndrăznesc să o fac, recunosc, se întâmplă foarte rar. Îmi exprim gândurile scriind, scriind mult, lăsând rândurile să curgă, până ce zgomotul lumii mă trezește într-o altă realitate - muzica. O ascult, o înțeleg, o trăiesc și las versurile să mă culeagă dintre furtuni. Mă regăsesc în cuvinte simple și deseori, în cele mai joase și mai îndepărtate note. Atunci muzica îmi înalță ochii, imi eliberează sufletul, mă conduce încet pe portativ și mă lasă la jumătatea drumului. Dar eu n-am învățat încă notele înalte! Mi-a plăcut dintotdeauna să mă ocup de cele joase, parcă ele exprimau cel mai bine stările mele de spirit. Și cum? Fericirea se cântă pe notele înalte! Dar am cântat fericirea oare? I-am învățat melodia? Îi știu ritmul? Da, i-l știu! Știu să o cânt cel mai bine, o duc pe cele mai înalte note și o susțin puternic, iar notele de jos rămân undeva în urmă, nu acolo e locul meu.
Note înalte, atinse ușor, ritm alert, voce caldă, suflet blând, chip frumos...om drag, încântă-mă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu