Din nou, bărbații nu înțeleg

Când este respinsă, se izolează de restul lumii, pleacă în lumea ei. Nu plânge cu ochii, ci cu inima.



Bărbații se plâng din ce în ce mai mult, nu mai înțeleg FEMEIA. Ea e interesată de discuții banale, dar cu oamenii dragi, de lucrurile mărunte: o floare, o îmbrățișare, o vorbă caldă și un "te iubesc" rostit clar. Preferă compania unui bărbat deștept, în schimbul celei unui bărbat frumos. Îi plac discuțiile lungi și plictisitoare, iubește detaliile și e perfecționistă, iar când cineva este prea categoric, se face că nu înțelege. Când vede un bărbat amuzant e fascinată, iar avansurile unor oameni cu faimă, dar ieftini în cuvinte, o dezgustă. Se prinde de orice detaliu pentru a-și atinge scopurile și nu este dezamăgită când se întâmplă să greșească. Ghimpele veninos al eșecului nu reușește să îi smulgă nici măcar o remușcare, presiunea solicitărilor, trecerea de la calm la haos și furtunile de îndoială sunt mărunte pe lânga bucuria ce o trăiește în compania unui suflet drag. Se simte frumoasă chiar dacă nimeni nu i-a spus-o de ani de zile, iar ridurile le cataloghează drept experiențe. Știe că nu are nevoie de machiaj și haine scumpe pentru a fi mare în ochii cuiva.

Lumea cărților e lumea ei, iar in serile singuratice, evadează. Iubește scrisul, arta, frumusețea simplă, iar o carte bună o culege dintre furtuni, îi mângâie tâmplele timpului și eliberează stoluri de fluturi pentru ea, o carte bună o ridică la rang de operă de artă.

Când își pierde cuvintele, își adună gândurile.