Suntem generația imposibil de mulțumit!

Mi-a trebuit mult timp să ajung la concluzia că orice lucru se obține cu sacrificiu.
Iată de ce, atunci când pleci la pescuit te gândești la ce le place peștilor și nu la ce îți place ție. Nu iei cu tine căpșuni cu frișcă, pentru că sunt preferatele tale, ci iei râme.
Ne târâm traiul de azi pe mâine pentru că am uitat ce-i încrederea și sacrificiul și am uitat că soarele există, deși nu strălucește azi, acum. Ne-am obișnuit să înfigem adânc cuțitul în rană și să îl tot răsucim, să ne asigurăm că ne facem bine „meseria”, dar dacă din rană nu curge sânge, ci curge iubire, să știi că acolo e sacrificiu. E sacrificiul unui om de a ierta, e puterea lui de a te iubi, de a avea o dragoste bogată, care nu presupune reciprocitate. Ne-am obișnuit să primim totul de-a gata, să întocmim liste stufoase cu pretenții, prezentate pe biroul părinților încă de când deprindem arta vorbirii corecte. Suntem irascibili și ne umflăm ca niște curcani gata să explodeze atunci când nu ni se face pe plac. Studiem în școli cu renume materii pe care nu le vom înțelege nici dacă ni s-ar băga pe gât cu lingurița informația, dar suntem acolo pentru că așa fac toți copiii de bani gata. În locul potrivit, la momentul potrivit, dar nu persoana potrivită.
Suntem generația greu de mulțumit! Mereu cu gadget-urile în brațe, la curent cu ceea ce se întâmplă prin lume, atenți la noutățile din lumea mondenă, dar mereu deconectați de Cer. Suntem generația care a uitat să zâmbească și să se bucure de aerul proaspăt al dimineților, generația care se grăbește, deși avem aceleași douăzeci și patru de ore pe zi dintotdeauna. Dimineața, ne îmbătăm cu mirosul unei cafele pregătite în pripă și ne îndopăm cu un corn plin de calorii, gata să înotăm printre norii unei noi zile. Ne bosumflăm și am fi în stare să ridicăm pumnul la oricine îndrăznește să ne stea în cale în trafic. Întârziați, ca de obicei, ajunși la serviciu, suntem gata să ne predăm în brațele stresului și suntem vizibil iritați de figura acră a șefului. Acasă, le explicăm copiilor că nu avem timp pentru ei și că noul lor joc este destul de neinteresant cât să ne facă să le oferim o nouă doză de descurajare.
Trecem prin viață ca niște pânze decolorate și nu vrem nicicum să profităm de lucrurile cu adevărat prețioase, care ar putea să ne coloreze câtuși de puțin traiul plictisit.
Suntem generația imposibil de mulțumit!