Vei crede că te ironizez când îți spun că ești frumos, că ești creația Lui Dumnezeu, la care El a lucrat intens și pe care și-a dorit-o asemenea chipului Său.
Vei scrâșni din dinți, gata să îți încleștezi pumnul de furie și vei striga: „Tu nu vezi ce nas deformat am? Și ce buze subțiri și inestetice! Să nu mai reamintim picioarele, care sunt scurte și plinuțe și părul, care n-a cunoscut niciodată volum. Vrei să spui că a avut răbdare să mă modeleze? Doar atât poate să facă Dumnezeul acesta al tău? Și ce model mai e și ăsta?”
Nu e prima ploaie de astfel de replici tumultuoase și de multe ori zgomotul lor strident m-a împiedicat să ordonez argumentele pe care le pregătisem cu atâta devotament pentru acești oameni la care Dumnezeu a lucrat mai puțin, așa cum ei susțin sus și tare. E aproape imposibil să le explici și să mai și vadă părțile frumoase din ei, pentru că pe parcursul întregii lor vieți au avut timp să își formeze destule complexități, grație pesimismului lor „infailibil”. Și scoate-i acum de pe acest drum anevoios, al complexităților, dacă mai poți!
Ai zice că n-are rost, că toată munca e o reală pierdere de timp, iar camaradul tău n-are decât să rămână urât, deformat și cum s-o mai crede el, că nu e nevoie să îți consumi tu nervii cu astfel de minți limitate. Ce, ție ți-a spus cineva să faci abdomene și să mai reduci din porțiile dulci atunci când burta îți atârna peste pantaloni? Și pentru asta tot n-ai crezut că nu o să se mai uite nimeni la tine sau că soției tale îi va fi rușine să se afișeze cu un așa gonflabil. Doar nu e vina ta că pentru el nu au mai fost resurse destule cât să arate puțin mai bine decât tine.
Și așa, cu aceste motive, ne-am șters frumușel mâinile și am scăpat de datorie. Ne ducem traiul în continuare și ori de câte ori suntem întrebați dacă îi iubim pe oameni, bineînțeles că răspundem pozitiv. Măcar de nu ne-ar întreba câte ceva despre fapte, că atunci chiar ni s-ar bloca drumul.
Și uite așa, țanțoși, mergem spre Rai.
Unde mergem noi?
„În Ceeeeeer”, răsună corul, distingându-se vocea sopranelor.
Mi-e frică de surprizele de care o să aibă parte unii dintre noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu