Oare de ce trebuie să scriem chiar toate lucrurile care ne vin în minte? De ce oamenii trebuie să ne cunoască fiecare colțișor al minții, fiecare gând, fiecare emoție?
Chiar nu sunt lucruri care merită să rămână strict personale și pe care să le dezbați doar tu și sufletul tău?
Mă îndoiesc că oamenii ar fi foarte interesați să afle ce ai mâncat la micul dejun, cu cine ai fost la cumpărături, de câte ori te-ai certat cu vecinul, ce nu îți convine la iubitul tău/iubita ta sau în ce constă noua dietă.
Cred că fiecare dintre noi are un stil propriu de viață, iar dacă am avea nevoie de schimbări, cu siguranță ele ar veni din interior.
Nu-ți mai plac fețele morocănoase și vrei să convingi oamenii să zâmbească mai mult? Fă-te clovn! Ai avea succes garantat.
Ai sfaturi de dat? Fă-te medic!
Glumesc, treaba nu stă chiar așa. Dar, pe bună dreptate, oameni buni, ce-i al nostru, să rămână al nostru. Să nu ne mai punem viața pe tavă din dorința de a câștiga admirație. Se va crea un efect invers, credeți-mă!
Tind să cred că ar trebui să fim, totuși, ceva mai rezervați. Nu e nimic rău în a fi „povestitor”, dar în momentul în care insiști asupra unui lucru superficial, cum ar fi zâmbitul continuu, lucru pe care nici tu nu îl poți face, riști să devii enervant. E drăguț să sfătuiești oamenii să zâmbească, sunt sigură că apreciază, dar lasă-i pe ei să hotărască momentul. Sunt sigură că nimeni nu ar vrea să moară de tristețe.
Și dacă totuși vrei să scrii... Sunt atâtea subiecte pe care cei mai mulți le ocolesc! Fii atent/ă numai câte nedreptăți se săvârșesc în școli, spitale sau alte insituții. Și câți oameni nu își primesc salariile la timp pentru munca prestată. Câte legi promulgate sub ochii nepăsători ai poporului și câte drepturi abrogate! Și multe alte subiecte din realitatea imediată care merită cu adevărat dezbătute și pe care oamenii le-ar citi cu plăcere.
Nu-ți sâcâi semenii cu replica: „Zâmbește oricând!” în timp ce copiii lor îndură foamea sau proprietarii vin să îi anunțe că a doua zi trebuie să părăsească apartamentul pentru neachitarea chiriei. Serios, o să aibă impresia că îți bați joc de suferința lor. În loc de zâmbetul tău până la urechi, sunt sigură că mult mai mult le-ar folosi câțiva bănuți sau o pungă cu alimente.
Haideți să fim mai atenți cu nevoile celor din jur și câteodată, în loc să oferim zâmbete, să deschidem mai bine portofelul.
Să fim realiști cu noi și cu cei din jur și dacă scriem, haideți să o facem responsabil!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu