Dacă am conștientiza că vorbele deja spuse nu mai pot fi „drese cu sare”, am fi mai atenți la ce, cât, cum și despre ce vorbim și nu am mai răni atât de mult.

Dacă am conștientiza că ploaia, odată căzută pe pământ, nu mai poate face loc uscatului, ne-am bucura mai mult de ieșirile în natură, de nisipul fierbinte de sub picioare, am contempla mai mult creația lui Dumnezeu.

Dacă am conștientiza importanța unui cuvânt dat, nu ne-am mai grăbi să facem promisiuni sub impulsul momentului; am reflecta la noi soluții și am face mai mult pentru cei din jurul nostru, chiar înainte de a le promite.

Dacă am conștientiza că oamenii, înainte de toate, trebuie să fie OAMENI, am ține mai mult la valorile morale și le-am face parte din noi.

Dacă am conștientiza că vorbele frumoase ridică din țărână, în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare moment am câștiga suflete pentru Cer.

Dacă am conștientiza că Biblia este ghidul ideal, nu am mai căuta răspunsurile în alte surse.

Dacă am conștientiza că „putem totul în Hristos care ne întărește”, credința noastră cât bobul de muștar ar muta munți, ar deschide uși și ar face imposibilul posibil.

Iar când spun că „pot totul în Hristos care mă întărește”, deja conștientizez că nimic nu e la întâmplare în viața mea, pentru că Biblia nu pomenește de hazard.
Viața mea este ordonată de Hristos și oricine ar vrea să distrugă această ordine, s-ar lovi de credința cât bobul de muștar care, dacă mută munți, cu atât mai mult nu va cruța un om.

„Așa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:6)