Trăiește credința!

Dumnezeu nu ne-a promis bogăție, nu ne-a spus nici că frigul nopții sau văpaia nu le vom simți, nici că vom trăi fără teamă și nici că nu vom gusta din singurătate, dar a promis că în toate lucrurile El va fi acolo.
Viața e un drum, de multe ori nu prea neted. E un drum pe care îl parcurgem anevoie uneori și când pare că am ajuns la destinație, de fapt, suntem doar la primii pași.

Să trăiești prin credință?
Să trăiești prin credință când totul pare că se dărâmă în jurul tău?
Să dăruiești altora din credința ta?

 Asta vrei Tu de la mine, Doamne? Să întind mâna celor care și-au pierdut orice speranță și să îi ridic? Să le dăruiesc din ce-i al meu și să îi sfătuiesc să meargă mai departe? Să îmi pun în negoț talantul pe care l-am ascuns cu atâta grijă până acum în ștergar? Și eu am considerat că e îndeajuns dacă mă ridic pe mine, e îndeajuns dacă găsesc doar pentru mine motivația fiecărei zile.
Dar oamenii au nevoie să fie încurajați, au nevoie să li se strângă mâna și cineva să îi asigure că Dumnezeu e în controlul a toate. Iar dacă Biblia ne interzice să ne descurajăm, cine suntem noi să stăm împotriva Cărții Sfinte?
Omule drag, cum poți crede tu că pentru tine nu mai există șanse? Cine ești tu să hotărăști măsura cu care Dumnezeu îți cântărește binecuvântările? Și încă nu ai înțeles că El lucrează când într-un fel, când într-altul? Astăzi ești în vale, dar mâine vei urca fericit cărarea. Astăzi ceața te împiedică să privești înainte, dar roua dimineții de mâine îți va dovedi că a ta cărare este binecuvântată. Fii mereu pregătit pentru o nouă binecuvântare!

Dar nu uita: oamenii au nevoie de daruri.

Sunt ca niște vase foarte fine. Și când un vas e fin, prețios, cum altfel te porți cu el decât cu grijă? Pentru că nimeni nu se mai poate folosi de o adunătură de cioburi.

Dumnezeu are nevoie de oameni care iubesc și care încurajează. Are nevoie de oameni care se pun pe un alt loc decât cel dintâi și care sacrifică totul pentru alți oameni. Are nevoie de oamenii care sunt dispuși să mângâie o inimă zdrobită și să încurajeze un suflet slab. Are nevoie de oameni care să stea la răspântii de drumuri și să îi cheme pe cei care aleargă după orice altceva, exceptând Împărăția lui Dumnezeu.
De acești oameni se folosește Dumnezeu: care nu te lasă să pleci până nu ți-au pus o speranță în inimă și un zâmbet pe față.